Asear-am plâns,
Şi mi-am imaginat că sunt la mare,
Că lacrimile erau valuri,
Că buzele pe care se rostogoleau erau maluri,
Că paşii ce se auzeau de-afară,
Paşi care ridicau tot colbul
De pe drumul prăfuit de ţară,
Erau paşii tăi ce se-ndreptau spre mine.
Ar fi fost bine!
sentimente,sentimente,sentimente....
RăspundețiȘtergere.........si talaj cu marmelada
RăspundețiȘtergerepe o felie de pitace,
RăspundețiȘtergereDoamne,Doamne ce m as face
de aș umbla in fapt de seară
să i cerșesc gurița iară
pasi de umbră să desfac
dragostea să o refac!
mal din buza lui să cresc
lacrima sa mi oblojesc!
Doamne,Doamne ce placere
daca sufletul o cere!
ei, Oana,de tine depinde...versul!
:))))))foarte tare. acum sincer m-ai facut sa rad. multumesc>:D<
RăspundețiȘtergereMa bucur ca razi!Ma deprima starea ta!
RăspundețiȘtergerepe mine ma deprima in continuare starea mea:P
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult poezia asta....ma duce cu gandul departe....
RăspundețiȘtergere