mi-e gura amară şi limba mi-e şui
Băseştii ne predică iar binele nu-i
mi-e milă de mine, mi-e groază de voi
arcanu’ m-ajunge să mă vâre-n convoi
putredul vorbelor m-aruncă-n noroi
cangrenele minţilor erupe şuvoi
urâtul şi arta păşesc laolaltă
guiţând note false mai ceva ca pe baltă
gunoaie pe străzi, mizerii în case
ne chiorăie maţe în ţol de mătase
Ilene umflate ne sunt mari genii
la TV feţi-frumoşi înşiră tâmpenii
Băseştii ne predică iar binele nu-i
mi-e gura amară şi limba mi-e şui
ce să zic...ştii să scrii.
RăspundețiȘtergereumor îmbinat cu realitate.
şi obiectivitate asupra realităţii.
bravo dorule.
m.f.
Ce sa zic... pare ca nu-ti place, impresia mea.
RăspundețiȘtergereAm glumit!
D.
O poezie captivantă de la început până la capăt, fără sincope,fără pauze de respiraţie. Se derulează viața reală sub ochii mei prin cuvantul tau!Lumea se poate schimba...
RăspundețiȘtergereioana