marți, 3 august 2010

cenușă

ore pline de insomnii
sub povara amintirilor noastre
durerile prind contur
ca un cerc infinit
ce nu-și găsește punctul de sprijin
dragostea nu e o matematică
nu e o știinţă exactă
degeaba am arborat zâmbete
am pulsat inimile cu priviri
toate s-au transformat în cenușă

6 comentarii:

  1. imi place finalul!Cum eu sunt o visatoare terminam asa
    toate s-au transformat în cenusă
    ridicata la cer de falfaitul
    pasarii Phonix

    Maria,foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
  2. da...ideea cu oasărea Phoenix e ineteresantă..nice

    m.f.

    RăspundețiȘtergere
  3. la ce stare sufleteasca am eu acum.......se potriveste...si cenusa aceea a rezultat din joaca cu chibritul a unui copil ce-a ars un suflet, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  4. uite te contrazi draga Ghost:sufletele nu ard,se aprind.Uneori flacara se stinge brusc,depinde de noi daca stim sa o reaprindem!hai sa inlocuim putin
    degeaba am arborat zâmbete
    am pulsat inimile cu priviri
    cu
    am strans zambetul in mine
    inima împovarată de puls
    salta in cenusa pasarii Phoenix


    ce zici?uneori tine!ai ras putin?

    RăspundețiȘtergere
  5. infim de putin.....o sa rad cand o sa-mi revin.

    RăspundețiȘtergere
  6. Scrie pe hartie ce simti.O sa te eliberezi si mai tarziu realizezi ca e o poezie super.Incearca chiar daca pui ...in locul cuvintelor!

    RăspundețiȘtergere