ore pline de insomnii
sub povara amintirilor noastre
durerile prind contur
ca un cerc infinit
ce nu-și găsește punctul de sprijin
dragostea nu e o matematică
nu e o știinţă exactă
degeaba am arborat zâmbete
am pulsat inimile cu priviri
toate s-au transformat în cenușă
imi place finalul!Cum eu sunt o visatoare terminam asa
RăspundețiȘtergeretoate s-au transformat în cenusă
ridicata la cer de falfaitul
pasarii Phonix
Maria,foarte frumos.
da...ideea cu oasărea Phoenix e ineteresantă..nice
RăspundețiȘtergerem.f.
la ce stare sufleteasca am eu acum.......se potriveste...si cenusa aceea a rezultat din joaca cu chibritul a unui copil ce-a ars un suflet, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereuite te contrazi draga Ghost:sufletele nu ard,se aprind.Uneori flacara se stinge brusc,depinde de noi daca stim sa o reaprindem!hai sa inlocuim putin
RăspundețiȘtergeredegeaba am arborat zâmbete
am pulsat inimile cu priviri
cu
am strans zambetul in mine
inima împovarată de puls
salta in cenusa pasarii Phoenix
ce zici?uneori tine!ai ras putin?
infim de putin.....o sa rad cand o sa-mi revin.
RăspundețiȘtergereScrie pe hartie ce simti.O sa te eliberezi si mai tarziu realizezi ca e o poezie super.Incearca chiar daca pui ...in locul cuvintelor!
RăspundețiȘtergere