luni, 16 august 2010

realitate

noi suntem iele
călărim furtuni
deranjăm cu plânsul, murmurul,
glasul care cheamă, revendică
ne vânzolim pe
maţele oraşului
mustind sălbatic de viaţă
ronţăim întrebări
ridicăm
ziduri chinezeşti răsucite
din care lumina s-a scurs demult
sau voi v-aţi ascuns după?!
şi doar ca umbre păşiţi lângă noi
iar şi iar
până se instalează reflexul pavlovian
între feliile vieţii noastre

din când în când
scapă stafia unui surâs
tremurăm în adâncurile aspre ale
îndoielii

3 comentarii:

  1. "ronţăim întrebări
    ridicăm
    ziduri chinezeşti răsucite"
    Excelent versul asta.....Felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. "noi suntem iele
    calarim furtuna"
    inceput in forta care atinge punctul culminant cu"până se instalează reflexul pavlovian
    între feliile vieţii noastre".Poezie buna,cum altfel daca poarta semnatura DEI,dar crunta-i realitatea!

    ioana

    RăspundețiȘtergere