miercuri, 23 octombrie 2013

Balada unui suflet trist


parodie după G. Topârceanu

Pe străduţe zgribulite
peste ore zdremţuite
a venit aşa, deodată
doamna cea întunecată.

Mică, grasă şi cu ciudă
botezându-şi clasă mută
cu-un mănunchi de-njurături

Când se umflă de mânie
şi ne vede pe toţi boi
risipeşte-n catalog
puncte negre
note proaste
snopi de-absenţe
vai de noi!

Şi cum vine-n drum spre şcoală
tot scuipând şi înjurând
toţi elevii de pe stradă
se pitesc de căpcăun
iar directotul pe holuri
o întâmnpină pe dată
cu grăbite plecăciuni.
 
Dar din clasă, plin cu tuş
din băncuţa lui cu gumă
a ieşit un spiriduş
roşu, nalt, parcă de pluş
şi în ochi pudrat de lună.
 
Cri-cri-cri
doamnă gri,
ce n-aş da să nu mai vii
că puteam şi eu să-mi scriu
o fiţuică cât de mică
ca să nu mă milogesc
la colegul Arminică

chiar dacă m-ajută-n dată
apoi umple lumea toată
spune iar că n-am ştiut.

Dar de azi,
zise-elevul răguşit
ridicându-şi glasu' un pic
dar de azi voi fi mai breaz.

Cri-cri-cri
doamnă gri
ce n-aş da să nu mai vii!