când roţile se dilată
în poeme,
noaptea îi cade pe limbă
cu bulgări hipnozici de versuri
curgându-i un lătrat pe bot,
câinele orb îi mulge vieţile din hârtii
pofta îl dă în friguri,
pentru că el nu ştie
cum e să scrii un poem
îşi târâie fruntea pe trotuarul
certat de lacrimile lui supărate
şi schelălăie lung
neştiinţa de-a fi poet
Dia,
RăspundețiȘtergereinteresanta abordare!
ioana
Pe mine, recunosc m-ai pierdut. Mesajul mi se pare confuz.
RăspundețiȘtergereDoru
Impresionezi. O avalanşă de cuvinte/îmbinări de cuvinte. Citesc cu atenţie, ca să nu mă pierd prin poezie sau să nu uit.
RăspundețiȘtergereInteresant? Atunci cînd scrii, scrii conştient sau inconştient, adică tu conduci poezia/cuvintele sau ele te conduc pe tine, te depăşesc?
mf