la capătul curcubeului
sub piciorul lunii
descălțat de cuvinte
trosnește seva frunzelor
pe marginea roșului
albastru-mi curge printre degete
unduind din movul
ochilor de fântână
galben pe lespezi răsturnate
conturează liniști dimineţilor
cu picur de pâine coaptă
și glasul trupului adormit
plouă cu lacrimi orange
din fânarul îngerilor
peste plusul şi minusul
amalgamate în mine
căci sunt
capăt de curcubeu
o metamorfoză superbă.
RăspundețiȘtergereculorile foarte bine personalizate.
curcubeul- un simbol feeric al copilăriei.
poezia redă cele mai sincere şi fireşti sentimente.
m.f.
asa este Maria,curcubeul este inca in mine si sper sa pot merge pe ROGVAIV ul culorilor pana cand picioarele obosite vor cere odihna.
RăspundețiȘtergereai fi putut s-o denumesti Glisando.....poezia asta parca ar cobora niste trepte
RăspundețiȘtergereGlisando....???nu ,hotarat nu!cel mai bun nume este la capat de curcubeu.Alunecare pe culori strict delimitate?E pacat sa le amesteci!Ghost,treptele sunt si de urcat si de coborat(!)depinde unde sta cel care priveste!
RăspundețiȘtergeremultumesc de trepte!