Mă-ntreb, nu rar,
Dacă exişti ori ba.
Sau dacă,
N-o fi numai umbra ta.
O mie de machiaje ca la circ,
Şi toate, se vor şterge cu un click.
Nu vreau să pierd sarea
Din valurile ce le varsă marea
La picioarele tale
Ce devin altare
Din mitologie.
Vreau sarea aia să-mi revină mie.
Deşi, eşti o statuie vie,
Sau poate, doar cuvinte pe hârtie.
Aştept poate-o dovadă în final.
Dar, poate fi doar un vis banal.
incertitudinea se simte.
RăspundețiȘtergereidei frumoase pe ici-colo cu ceva umor, ex,,click".
inspiraţie şi în continuare!
m.f.
Oana,
RăspundețiȘtergerestii cat de multa incredere am in scrisul tau, sper
si mai stii ca am mania modificarilor, imbunatatirilor, slefuirii, s.a.m.d.
1. cu rima si fara...
2. daca tot ai facut o rima la final, poate fi involuntara, ce zici de
"sau poate că e doar un vis banal"
Doru
o mie de machiaje ca la circ...
RăspundețiȘtergeremi a placut versul asta.Si
la picioarele tale
ce devin altare
succes Oana!
Cunosc poezia aceasta Oana,la fel cum te cunosc si pe tine si povestea datorita careia ai scris ce e aici.stiu care e subaintelesul acelui ,,click" si stiu si ca e foarte improtant.imi place poezia asta,stii ca am o slabiciune pentru mare.nesiguranta umbrei,a machiajelor de la circ ma atrage aici,dar cred ca poezia ar fi mult mai buna fara acel click.e profunda si ma duca cu gandul la scrisori aruncate in mare,nu la tastaturi si monitoare....
RăspundețiȘtergere