sâmbătă, 28 august 2010

Totuşi sunt singur

Totuşi sunt singur, chiar dacă trăiesc într-o lume în care totul freamătă în jurul meu. Se uită la mine, îmi zâmbesc, mă întreabă ce fac şi de-ndată se întorc cu capul într-o parte. N-am reuşit să înţeleg vreodată feţele palide. Şi nici nu cred că se va întâmpla prea curând.
Sunt singur. Ghearele întunecate mă cuprind încet în braţe. Zgâriindu-mi pielea, pete de sânge răsar sporadic.
Privesc. Gândesc. Chiar dacă motoraşul minţii s-a împotmolit în mlaştina singurătăţii. E prea rece aici.
Atâtea feţe roiesc în jurul meu. Râsetele lor de voie bună se înalţă strident tot mai sus. Tot aşa se măreşte prăpastia dintre ei şi mine.
Totuşi sunt singur.
Îmi vorbesc ca unui copil. Dar mă judecă ca un adult. Mă privesc ca un copil. Dar aşteaptă să mă port ca un adult.
Totuşi sunt singur.
La bine sunt un copil ce tinde spre maturitate. La rău sunt doar un copil. Incapabil ca orice copil.
Oboseala mă cuprinde. Ca şi cum sfârşeala mă adulmecă de la colţul străzii. Mă bântuie. Mă urmăreşte.
E rece. Simt cum extremităţile paralizate de răcoare refuză să mai lucreze.
Totuşi sunt singur.

5 comentarii:

  1. "Sunt singur, chiar dacă trăiesc într-o lume care freamătă în jurul meu. Se uită la mine, îmi zâmbesc, mă întreabă ce fac şi imediat întorc capul în altă parte. N-am reuşit să înţeleg vreodată feţele palide. Nici nu cred că se va întâmpla prea curând.
    Sunt singur. Gheare de întuneric mă cuprind încet. Îmi zgârâie pielea. Pete roşii răsar sporadic.
    Privesc. Gândesc. Chiar dacă motorul minţii s-a împotmolit în mlaştina singurătăţii. E prea rece aici.
    Atâtea feţe roiesc în jurul meu. Râsete de voie bună se înalţă strident tot mai sus. Tot astfel creşte prăpastia dintre ei şi mine.
    Sunt singur.
    Îmi vorbesc ca unui copil, mă judecă ca pe un adult. Mă privesc ca un copil, se aşteaptă să mă port ca un adult.
    Sunt singur.
    La bine sunt un copil ce tinde spre maturitate. La rău sunt doar un copil. Incapabil ca orice copil.
    Mă cuprinde oboseala. Sfârşeala mă adulmecă din colţuri. Mă bântuie. Mă urmăreşte.
    Rece. Extremităţile paralizate refuză să mai lucreze.
    Totuşi sunt singur."

    Estera, lucrează pe texte, taie ce este în plus iar exprimarea să fie firească.

    Pare discursul unui sinucigaş. Sinistru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Singurătate apăsătoare...

    Da,Doru are dreptate sunt unele amănunte care nu trebuie aici.Citisem undeva că după ce citeşti un text,trebuie să rămîi cu ideea esenţială după mult timp.

    mf

    RăspundețiȘtergere
  3. ideea este ca toti trebuie sa muncim pe texte!Sunt si eu curioasa ...asa ca intre noi fetele :s-a citit indemnul lui Doru din "despre noi"?Doar eu am lasat un semn de trecere !Si el a zis bine ce a zis!Si este cel mai bun dintre noi...rezultatele vorbesc!

    ioana

    RăspundețiȘtergere
  4. "Simt cum extremităţile paralizate de răcoare refuză să mai lucreze." - e ceva incomparabil.
    discursul e la fel de okey. contrastul dintre copil şi adult mi-a plăcut.

    diana.

    RăspundețiȘtergere