joi, 19 august 2010

Spintecând nemărginirea

Soarele despicase oceanul în două
În două părți, și-am zis
Să merg desculță pe ocean
Pe-oceanul mare, la jumătate.
Și-am mers și
Aceeași rază iminentă
M-a spintecat în două.
Mâna mea dreaptă a căzut în ocean,
Mâna mea stângă a căzut în ocean,
Ochiul drept privea în larg,
Ochiul stâng privea în larg,
Spintecată.
De-o parte și de alta,
Oceanul acordat în tonuri
În tonuri majore,
Mă îmbrățișa divin după cuvinte,
Îmi atingea obrazul stâng,
Îmi atingea obrazul drept,
Mi se despica tot chipul,
Gând de gând,
Sprânceană de sprânceană,
În stânga mea,
Oceanul spinteca,
În dreapta mea,
Oceanul spinteca
O rază de soare.

7 comentarii:

  1. Roxie,eu vad poezia asa:

    soarele despicase oceanul
    în două bucați inegale
    piciorul desculț traseaza
    iminenta jumătate
    mâna dreaptă mângîie
    cea stângă frământă
    ochiul ce privește adâncimea
    acordată în tonuri majore
    îmbrățișate divin peste gânduri
    topite de raza soarelui
    rasare

    RăspundețiȘtergere
  2. e interesanta varianta ta Ioana. Imi place. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu doar ca e interesanta, e mai buna, desi eu m-as fi dus pe alta linie.
    Lorelei are aplecare spre liric, fara nici un dubiu, dar trebuie sa curete expresia lirica,
    repeta acel spinteca, despica de atatea ori ca se pierde ce este mai important, poezia.

    Asteptam opinia autoarei.

    Doru Emanuel


    P.S. Ioana, cand faci sugestii, binevenite de altfel, esti cea mai activa autoare, lucru pentru care iti sunt recunoscator, incearca sa pastrezi mesajul autorului.

    D.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doru ,scuza-mă, dar eu nu cred ca am schimbat mesajul,poate l-am accentuat prin ...adancime!Sunt curioasa sa vad versiunea ta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragii mei...
    Nu ma deranjeaza, Ioana, ca ai schimbat poezia! :X
    Eu...nu pot sa le schimb pe ale altora, daca nu sunt ale mele.
    Cat despre spinteca,despica,Doru, ideea e ca am deprins asa...o chestie cu repetitia si imi place, nu stiu de ce, sa repet anumite cuvinte in anumite poezii. E o obisnuinta.
    Merci frumos pentru comentarii!

    Va mai astept si pe blogul meu:D

    RăspundețiȘtergere
  6. Noi te asteptam aici, Lorelei, ne place sa te citim. Nu incercam decat sa facem spusul tau mai puternic, nu sa te schimbam. In definitiv fiecare are glasul propriu, doar ca, indiferent cat de buna ti-e vocea, trebuie mult antrenament, multa munca pentru ca ea sa ajunga curata in lume. Suntem viitori tenorii, sopranele cuvantului.
    Ce spui, Lorelei?
    Te asteptam.

    Doru

    RăspundețiȘtergere
  7. Lorelei,ai texte bune pe blogul tau...care de fapt sunt mai multe!In fine!Ai ceva aparte in vers...ce zici de metamorfoza?Stiu ce simti,dar fluturii au nevoie de aripi!

    RăspundețiȘtergere