marți, 24 august 2010

September

Plouă cu vorbele tale, iubitule,
Plouă și-ascult.
Aud cum cade-n geam
Cântecul tău.

Pe câmp, uite, vântul
Ți-a dus departe șoapta.
Ascult. Aud cum strigă
Glasul tău de sub un colb plăpând.

Acordă vioara un suflet nătâng,
În rest e pustiu
Sub ploaia nebună
Vara se-ascunde în aripi de plumb.

În templu, sunt vorbele noastre,
Iubitule, și-aștept
O umbră să ne-ajute
Să zburăm.

-Dar cine ești, tu, bestie?
De ce-ai venit?... De ce-ai venit?
De ce plângi, ploaie, pe asfalt?
De ce, iubire, țipi cu trist accent?

-Taci! Nu te suport când zbieri,
Mi-a zis și am tăcut.
Sunt un acord de toamnă
Și-am venit să te răpesc.

3 comentarii:

  1. " Sunt un acord de toamnă
    Și-am venit să te răpesc."
    Niste versuri minunate :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Lori,
    eu vad poezia ...doua poezii!
    prima :pana la dialog si parca as umbla putin la un colb plapand
    a doua : dar cine esti tu

    este un poem care merita !ce zici?si chiar imi doresc sa primesc si eu sugestii de la voi!Nu este bine sa ne laudam tot timpul!Astept de la tine comurile adevarate care sunt convinsa ca stau ascunse dupa lauda!Nu scriu bine ,stiu...vreau sa invatam impreuna!Trebuie!Am incredere!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ioana, stiu, inteleg!
    un prim PS: mi-a placut la nebunia chestia cu "ioana care crede in fluturi":X
    Vorba ta, dincolo de tacere...e tacere.
    Stii? De obicei imi place sa ma antrenez imbinand mai multe moduri de expunere, ca si aici, dialogul si descrierea.
    Practic, incerc sa explic in ultima strofa ceea ce era in primele, si, pentru un sens expresiv, decat as fi spus "era toamna", am preferat sa folosesc alt stil.
    Cateodata sunt destul de complicata cu poemele mele, stiu. Dar poemul asta...imi place asa de mult:X

    Promit ca am sa trec si pe la tine cu niste "critica"

    RăspundețiȘtergere