marți, 10 august 2010

prizonieră

decolorez verdele
ochilor tăi
sunt o captivă
în nesfârșitul smaraldului
de ieri
ciudăţenia aceasta
de infinit
mă face prizoniera
propriului destin

3 comentarii:

  1. Cand citesc poezia asta am in mine o imagine in care o fata isi priveste iubitul in ochii lui verzi si se pierde in intensitatea lor.Fie daca ar trebui sa plece sau nu,nu poate,e prea legata de ei si infinitatea lor,de destinul ei alaturi de ochii aceia verzi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria,mi-a placut decolorez verdele ochilor tai!
    ioana

    RăspundețiȘtergere
  3. Maria,

    mi se pare redundant sa folosesti "smarald" cand tocmai ai vorbit de verde. Ce crezi?
    In rest, de bine. Imi place teribil comprimarea mesajului. Poemele kilometrice ma deprima.

    Doru

    RăspundețiȘtergere