azi e strâmbă
mâine o pune în umbră
dinainte răsucirea firii
aruncă un ochi la cer
aripi de mac îmbracă
după-amiezi albe cu ramuri goale
riguroşi, japonezii editează dicţionare
semnificaţiile acestor rânduri scapă
e un timp de călcat în picioare
inimi, prieteni, ce-o mai fi
saltimbancii au spectacol permanent
în parlament petrec zile inventând coşmaruri
anxietatea bolboroseşte în măruntaie
mă cuprinde oboseala
şi atunci prefer să tac
"e un timp de călcat în picioare".Am o idee!Revin!
RăspundețiȘtergereioana
doru cate stele crezi ca primeste poezia ta?
hai sa vedem!de la 1 la 10!Eu iti daruiesc 10 stele!
Ioana, multumesc. Darnicia ta imi face bine.
RăspundețiȘtergereAs prefera si putina critica. Ce spui? Indrazneste!
Doru
Unde am de criticat...stai linistit!Dar aici poezia este de 10 stele!Culmea...mi a placut si finalul "mă cuprinde oboseala
RăspundețiȘtergereşi atunci prefer să tac ",pentru ca astazi l-am inteles!Tacerea doare cel mai tare!
ioana
Multumesc, Ioana.
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca ai trecut prin acea experienta neplacuta, dar e sanatos sa vezi si fata mai putin usoara a lumii literare.
Te asteptr in continuare, sa-ti spui parerea, oricare ar fi ea.
Doru
Naspa gustul...mai ales ca lupta nu este dreapta!Glumind,treci peste toate!În pas de vals?NU ...e prea banala trecerea!
RăspundețiȘtergere