Moartea nu mă va învinge

Moartea nu mă va învinge. Voi continua să trăiesc şi dincolo de stele. Îmi va fi dor de râsul tău cristalin. De mâna-ti uşoară ca o pană. Pielea-ţi caldă prin care puteam simţi atât de uşor tropotele inimii. Îmi vei lipsi. Doar amintirile îmi vor alina setea fierbinte de tine. Ştiu că voi avea momente în care voi simţi că cel din urmă strop de luciditate va zbura şi el. Voi simţi că nu mai am aer. Că nisipul mă zgârie lăsând dâre de sânge pe talpa-mi pământie. Că cerul se apleacă spre mine dorind să mă nimicească. Dar voi ştii că toatea astea sunt doar în mintea mea. Provocate chiar de mine, de dorinţa mea aprinsă de a fi cu tine. Cu toate acestea voi continua să trăiesc. Ştiu că voi avea momente în care o să simt că mă topesc de dor. Pielea se va scurge scoţând sunete tulburătoare, iar sufletu-mi se va dezintegra în vuiete tăioase. Dar nu mă voi lăsa învins. Moartea nu mă va învinge! Voi trăi. Da. Voi trăi. Pentru tine. Pentru amintirea ta. Pentru dragostea ce ţi-o port, nu mă voi lăsa învins. Mă voi lupta până voi reuşi să alung infinitul negru. Voi creşte în loc flori multicolore, iar din norii albaştri îţi voi face o casă. Ţi-am zis doar că vreau să trăiesc şi dincolo de stele. Ţi-am promis. Moartea nu mă va învinge.
Mă voi hrăni cu amintirile tale.
Voi bea glasul tău cel voios.
Voi respira privirea ta cea adâncă şi neînţeleasă.
Mă voi înveli în dragostea ta pură, iar patul mi-l voi face din firele tale mătăsoase de păr.
Aşa voi trăi dincolo de stele, iar moartea nicicând nu mă va învinge.