# îmi întorc orbitele

orbită de lumina zbîrcită a Pandorei
îmi întorc orbitele din profilul negru al lumii
ridat imatur de invidie

dezactivez legătura cu aronganţa umană
şi mă retrag în sinele raţiunii
de unde niciodată nu miroase teribil a răutăţi
ca să-mi provoace vomă sau cefalee

rămân doar un Eu
în pereţii corpului ce-i voi număra
la venirea mea îndrăzneaţă
prinsă de aplauze în palmele viitorului

tu
nu te deranja
că nu voi mai configura cerneală

fervoarea mea de a scrie
va dicta versuri pe tapetul camerei,
iar iluziile mototolite în hârtii vechi
vor astupa toate petele
cicatrizate cu dureri
când am desenat insomniile
pe culoarea roz de fard a odăii

voi arăta cam scârbos
cu privirea albă şi pupila dezertată,
dar să ştii că doar în mine
vei găsi oaza de bunătate, fericire, zâmbet
şi etc... ca să nu plictisesc

în mine,
din frica virusării cu paraziţi otrăvitori
plămânii vor inspira aer sterilizat de îngeri

da,
de azi înainte
stomacul meu va fi un mare volum de poezii