vineri, 6 august 2010
Cubul de gheaţă
Abstractă! O, Doamne, cum am ajuns aici? Nu-mi simt corpul. picioare înţepenite, mîini de sticlă. Eu însămi o bucată de gheaţă în cubul de gheaţă. Teribil. E frig. Ţip. Auuuuuuu!!! Literele rămîn suspendate de pereţii cubului. Sîngele a îngheţat. Uită să-şi plimbe sentimentele prin vene. Mă simt cumplit. Îmi vine să urlu. Un corp aruncat la întîmplare! Eu şi cubul de gheaţă-suspendaţi în vid; într-un gol răsunător, insuportabil şi prea dureros, prea intangibil. Gheaţă şi rece şi gol şi alb. Un alb ce mă învăluie, mă torturează, mă chinuie. Încep să mă plictisesc şi urlu....!!!!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos scris Maria
RăspundețiȘtergere"Abstractă! O, Doamne, cum am ajuns aici? Nu-mi simt corpul. picioare înţepenite, mîini de sticlă. Eu însămi o bucată de gheaţă în cubul de gheaţă."
sentimente?
Un text bun, Maria. Doar acel au mi se pare inutil, iti aud strigatul doar citindu-te,acel auuuu! parca scade din valoarea xercitiunlui.
RăspundețiȘtergereAr fi interesant sa il reia toti, sa vedem cum vede fiecare "un cub de gheta"
Doru