vineri, 6 august 2010

Cubul de gheaţă

Abstractă! O, Doamne, cum am ajuns aici? Nu-mi simt corpul. picioare înţepenite, mîini de sticlă. Eu însămi o bucată de gheaţă în cubul de gheaţă. Teribil. E frig. Ţip. Auuuuuuu!!! Literele rămîn suspendate de pereţii cubului. Sîngele a îngheţat. Uită să-şi plimbe sentimentele prin vene. Mă simt cumplit. Îmi vine să urlu. Un corp aruncat la întîmplare! Eu şi cubul de gheaţă-suspendaţi în vid; într-un gol răsunător, insuportabil şi prea dureros, prea intangibil. Gheaţă şi rece şi gol şi alb. Un alb ce mă învăluie, mă torturează, mă chinuie. Încep să mă plictisesc şi urlu....!!!!!!

2 comentarii:

  1. Frumos scris Maria
    "Abstractă! O, Doamne, cum am ajuns aici? Nu-mi simt corpul. picioare înţepenite, mîini de sticlă. Eu însămi o bucată de gheaţă în cubul de gheaţă."

    sentimente?

    RăspundețiȘtergere
  2. Un text bun, Maria. Doar acel au mi se pare inutil, iti aud strigatul doar citindu-te,acel auuuu! parca scade din valoarea xercitiunlui.

    Ar fi interesant sa il reia toti, sa vedem cum vede fiecare "un cub de gheta"

    Doru

    RăspundețiȘtergere