Muzele mele nu-mi lovesc versurile.
nu le aruncă,
ci le plâng
cu lacrimi din ploaie.
Au pe suflet desenat câte un zâmbet
pentru că le-am aşternut sufletul pe hârtia mea.
Au în inimă o lacrimă,
căci printre versuri, au simţit lacrimile mele.
Dar toate muzele mele au plecat.
Sunt departe.
Ne despart gânduri şi flori.
Imi place mult! Felicitari! Chiar cred ca ai facut o treaba foarte buna aici. e doar parerea mea. :)
RăspundețiȘtergereÎmi place foarte mult primul vers. E reuşit şi expresiv. Şi ideea e destul de interesantă, bine gîndită. Un poem inocent...
RăspundețiȘtergeremf