duminică, 15 mai 2011

Sărutul diavolului

Să se sfărâme oasele
Să se facă făină
Iar din pulberea lor
S-apară un pom în grădină.

Un pom blestemat,
Cu poame din carne,
Cu gustul sărat
Şi tărie de coarne.

Când muşti din el să ameţeşti
Libertate să cerşeşti
Să simţi că eşti prizonier
Al morţii, cu suflet de fier

Să te omoare-ncet, încet
Să curgă lacrimile-n piept
Să îţi reteze şi dorinţa
Şi să-ţi aducă suferinţa.

Să-ţi mângâie gâtul cu ură,
Să ţi se facă-n gură, zgură.
Să te îneci în sete,
Durerea să te îmbete.

Să vrei să urli, să nu poţi
În deşert, în rău să-noţi,
Să simţi gustul fructului,
Sărutul diavolului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu