de o vreme mi-am acoperit ochiul stâng
cel drept îmi crește învârtindu-se
printre casele mari
Doamne, strig, unde-i fereastra cu rama din aur
cerul vibrează ca un timpan imens
vântul plimbă săgeți prin ieșiri neștiute
îmi spun că e timpul
și mă înalț ca o nuia de alun
port cercul pe străzi, una câte una
îngrop păpușile așezate în cutii de pantof
să răsară copaci cu plete gălbui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu