duminică, 15 mai 2011

Dispariţie

grijile
şi-au făcut cuib
într-o lacrimă părăsită
de timp

oamenii
mă irită,
îmi insuflă amarnice
doruri

eu-schelet de corabie
pe întinsul vieţii.

sunt ironia
unui destin
hulit de iluzii
mă devastează fiecare zi
înghiţită în negrul
florilor de nisip

mă evapor
poate voi dispărea,
dar sîngele
îşi va picta amărăciunea
undeva, în neant

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu