Iubesc tot ce a fost si e liceu
Umbră de alb, umbră de negru
şi prima data supra – eu ,
Cunoaştere, un ţel integru
Fantome ce umblau flămînde, însetate
Necunoscutul să găsească pe culoare,
Trăiri şi crezuri zbuciumate
Profesionişti ai vieţii amatoare
Fantome ce prind viaţă orişicînd
O minte ageră le cheamă
Odihna parcă aşteptînd
Ei neputînd să geamă
Tot aşteptînd un geniu, o sclipire
Un viitor prieten fantomic
Sperantă pentru omenire
O hartă către iniţiatic
Liceu, mausoleu fantomelor divine
George, sunt o iubitoare de rima.Asta ma face sa fiu pretentioasa.
RăspundețiȘtergeremi-a plăcut prima strofă. poezia nu e genială, dar are idei bune totuşi.
RăspundețiȘtergerecred că ritmul unor versuri nu coincide cu ritmul de bază care se impune la tine şi la asta ar mai trebui de lucrat.
dacă te supărăr părerea mea, îmi cer scuze.
supără*
RăspundețiȘtergereUn măreţ liceu!
RăspundețiȘtergereEste şi un liceu al vieţii. Imaginea este dinamică, aşa o văd eu. ,,Cu un supra-eu însetat de necunoscut prin hărţi de viitor".
mf
George,
RăspundețiȘtergerevezi ca Minulescu are o poezie despre liceu.
Si daca as scrie despre liceu, as face-o in alta maniera, altfel pare copiat. Ca aici.
Ori tu ai potential. Mare.
Nu inteleg de ce nimeni nu ti-a aratat acest lucru.
DEI