miercuri, 6 octombrie 2010

Te iubesc, liceu

Iubesc tot ce a fost si e liceu

Umbră de alb, umbră de negru

şi prima data supra – eu ,

Cunoaştere, un ţel integru



Fantome ce umblau flămînde, însetate

Necunoscutul să găsească pe culoare,

Trăiri şi crezuri zbuciumate

Profesionişti ai vieţii amatoare



Fantome ce prind viaţă orişicînd

O minte ageră le cheamă

Odihna parcă aşteptînd

Ei neputînd să geamă



Tot aşteptînd un geniu, o sclipire

Un viitor prieten fantomic

Sperantă pentru omenire

O hartă către iniţiatic


Liceu, mausoleu fantomelor divine

5 comentarii:

  1. George, sunt o iubitoare de rima.Asta ma face sa fiu pretentioasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. mi-a plăcut prima strofă. poezia nu e genială, dar are idei bune totuşi.
    cred că ritmul unor versuri nu coincide cu ritmul de bază care se impune la tine şi la asta ar mai trebui de lucrat.
    dacă te supărăr părerea mea, îmi cer scuze.

    RăspundețiȘtergere
  3. Un măreţ liceu!
    Este şi un liceu al vieţii. Imaginea este dinamică, aşa o văd eu. ,,Cu un supra-eu însetat de necunoscut prin hărţi de viitor".

    mf

    RăspundețiȘtergere
  4. George,

    vezi ca Minulescu are o poezie despre liceu.

    Si daca as scrie despre liceu, as face-o in alta maniera, altfel pare copiat. Ca aici.
    Ori tu ai potential. Mare.
    Nu inteleg de ce nimeni nu ti-a aratat acest lucru.

    DEI

    RăspundețiȘtergere