Mire

În vîrf e nuntă, sus pe munte
Căci al iubirii sunt eu, mire,
Iar voi zburaţi către neştire
Cu pana corbului pe frunte.

În jur îngenunchează norii
Tot preamărind coroana vie,
Ce mirele-o aruncă-n sus, movie
Şi voi spre ea asmuţiţi glorii.

Căci fără ea n-aveţi nici tron,
Ori sceptru, altă nebunie.
Cum zbateţi gîndu-n insmonie
Cînd totuşi doarme-un neuron.

Zburaţi întruna spre oroare,
Zburaţi, de cerul v-ar iubi,
Dar dacă nu, oare-aş  greşi
Ca să ucid pe migratoare?