Cum să rămâi

Aud cum picură pe rând cuvinte
Picături mari, lucioase peste guri
Aproape stinse , sfinte.

Continuă să se despice coaja de pe mâini
şi le simt înmugurite de plăcere
revigorate prin tandra iubire
ce se arată icoană făcătoare de minuni.

Eu nu merit!
E demult şi totuşi tânăr
lăstar al gândului smerit
Ce mă înfioară.
Mă aminteşte ca fiind eu.

E despre un „goodbye” târziu
Din depărtare,
Salutar cu mâna zilelor de ieri
Care mă învăţase cum pot să nu fiu.

Aproape mestec în suflet cuvinte
Duzine de cuvinte .duzine de tăceri.
Ce-o fi vrut să spună când
A tăcut?

Ne jucam modelând ca în lut
Cuvintele-acelea, cuvintele de început.
şi nu se sfârşea.

Roata olarului cânta note grave.
Are forma greşită sculptura noastra.
Poate ar trebui sa
Mai picuram un cuvânt - două
Ca să sculptăm cu rouă.

Îngheţ de goodbye-uri pe inimi de piatră
Şi amintiri învârtite în roată...


Rămânem.