În nopţile
pline de păcate
aud cum plouă
inima-ţi bate
îţi tremură
buza de jos
îţi fur un sărut
cald dureros
Văd ochiul
cum cerşeşte lumină
este noapte
n-o să mai vină
aud cum plouă
cu păcate peste noi
aud săruturi
pe umerii goi
şi văd două mâini
le simt cum zvâcnesc
pe trup îmbătat
de gustul neomenesc
în noapte se aud
săruturi, păcate
sufletul fierbe
iar eu sunt aproape
mie imi place idee iubirii in noapte.
RăspundețiȘtergeremf
Imi aduce aminte de ceva scris de o prietena, suna cam asa"ce suntem noi?/Ploaie cu pacate".
RăspundețiȘtergereDragut.
mi-a plăcut poezia dar în mod deosebit, foarte mult, finalul
RăspundețiȘtergere"în noapte se aud
săruturi, păcate
sufletul fierbe
iar eu sunt aproape"
cu prietenie,
teo dume
Oana, felicitari!
RăspundețiȘtergere