Să faci ceai pentru doi
Asta e fericirea de la 2 noaptea.
Când gândurile s-au făcut roi
Când o priveşti în vis numai pe ea.
Pentru că ea merită şi eu nu!
Naiv.
Un ceai pentru doi…
Un fotoliu gol
Sub o fereastră mare prin care văd
Să mă transform la loc în aburi
Să mă transform la loc în nod
De mâini…
Ca printr-o pereche de ochelari
Cu rame negre şi vechi
Cu dioptrii înnourate
Şi dincolo, cu ochii tăi mari
Priviri îngrijorate
De o parte şi de alta
A raţiunii.
Ne moare toamna
Sub priviri
Ochi înroşiţi
Peste bieţii clovni ruginiţi…
La loc în aburi,
azi ai iubit destul.
niciodata nu am iubit destul :P
RăspundețiȘtergerePoezia e bună, însă eu aş zice să tai versurile ,,Ne moare toamna
RăspundețiȘtergereSub priviri
Ochi înroşiţi
Peste bieţii clovni ruginiţi…". Mi se pare că ele se abat de la întreg sensul poeziei. Aceste versuri sunt poetice, însă poate creezi un nou poem cu ele.
Ultimele versuri sugestive şi ferme.
mf
Ne moare toamna
RăspundețiȘtergeresub ochi
bieţi clovni ruginiţi
azi ati iubit destul
la un loc
Ella, e puţină joacă în poezia ta. Ba sunt rime, ba dispar. Dar uite, începând de la strofa a doua ai scris ceva deosebit.
RăspundețiȘtergereun ceai pentru doi…
Un fotoliu gol
sub o fereastră mare prin care văd
cum mă transform la loc în aburi
cum mă transform la loc în nod
de mâini…
ca printr-o pereche de ochelari
cu rame negre şi vechi
dioptrii înnourate
dincolo, ochii tăi
priviri îngrijorate
de o parte şi de alta
a raţiunii
ne moare toamna
sub priviri
bieţii clovni ruginiţi…
azi am iubit destul
Bun.
DEI
perfect de acord Doru. Ai putea chiar sa modifici.(semnezi in doi daca simti nevoia)
RăspundețiȘtergereIn aceste conditii trebuie modificat si titlul.
Azi am iubit destul/ Aburii ratiunii?
Ella,te am citit pe lira.Ma bucur ca ai tinut cont de modificarile lui Doru.
RăspundețiȘtergere