groapa de gunoi

nu m-am gândit la nimic
decat la o mare groapă
hienele râd fericite
au căpătat o groapă de gunoi

le privesc gurile genune cum scuipă
albitele falange
și bucăți din trupul care se zbate
căutându-și liniștea de după

lipesc cu clei din urechile surde capacul
tomberonului cu craniu desenat
și-și trec limbile piele de broască
peste plasticul încălzit cu ultima suflare a lunii

prin porii gresați
sufletul își face loc să iasă
nesățioase inspiră, inspiră
crezând că-l pot aduna
urla când simt fierbințeala care le cuprinde
prea târziu își lărgesc nările
cu gheare spirală
auzi? au agățat prostia în carnea oțeloasă
și se chinuie să o scoată

înnebunite de puterea cuvântului
dezbracă pielea de broască
își acoperă goliciunea cu ochii
și sfârcurile crăpate de supt
le ascund în marsupiu

ce fețe hidoase
le șoptesc în creștetul capului !