cel cu o carte în mână
nu mai are nimic
gândurile-i sparte
se macină în gol
cel cu privirea răvăşită
nu mai are nimic
creieru-i amorţit
se luptă cu existenţa
cel cu pălărie albastră
nu mai are nimic
sufletu-i pustiu
îngână durerea
cel cu Nimic
este totuși Cineva
colecţionarul
colecţionarul de iluzii
cred ca si eu colectionez iluzii ;) imi place ideea :)
RăspundețiȘtergereFoarte faina ideea:X
RăspundețiȘtergereChiar mi-a placut.
:X
Lorelei.
Maria,
RăspundețiȘtergeremi-a placut mult poezia! As renunta la "cel",eu...tu faci cum crezi.
am recitit aici poezia postată pe lira şi m-am gîndit că ai putea renunţa atît la EL, cît şi la CEL. nu cred că pierzi ceva prin asta.
RăspundețiȘtergeregînduri reuşite. bravo.
diana.