inima are patru camere
dar asta ştii şi tu
numai că îţi scapă
faptul că sunt goale
în zadar străduinţa să lipeşti
afişe cu prietenii întâmplător
culese
sub plânsul timpului
corăbii tăcute, visele
ţi se topesc
corăbii tăcute, iubirile
s-au deşirat ca mărgelele
de la gâtul mamei
când a aflat că există locuri
în suflet pe care nu le-a descoperit
până acum un fulger creează
o gaură-n cer tot aşa un chip
în căuşul ochilor adânceşte amintiri
ca un animal sălbatic
înţelegerea se apropie
pe furiş rânjind ca un liliac
singurătatea îţi reazămă coatele amare
peste umbra nopţii coborâtă
să vindece drumuri deschise
de poeţii cu limbă de şarpe
şi tu ştii, o ştiu şi eu
oamenii mari
zboară puţin
sau deloc
pentru că au aripi mici
sau deloc
viaţa e un joc
de fragmente imperfecte
în care încă te caut deşi
eşti doar o ruptură
a timpului meu
Doru,
RăspundețiȘtergereaici chiar nu am ce sa zic.Bine lucrata poezia,mesajul clar.Felicitari!
Da, un poem foarte bun! Ai sculptat cu grijă în el pînă la adîncirea ideii poetice. Idei frumoase, meditative. L-am recitit cu plăcere.
RăspundețiȘtergere,,corăbii tăcute, iubirile
se deşirat ca mărgelele" - eu doar aici am o neclaritate. ,,iubirile...forma verbului ,,se deşirat", nu e corect, ,,s-au" (iubirile-ele)?
mf
în zadar străduinţa să lipeşti
RăspundețiȘtergereafişe cu prietenii întâmplător
culese
Superba!
Colegelor mele, Maria, Ioana si Iris
RăspundețiȘtergeremultumiri pentru trecere.
Mi-ar prinde bine si mie putina critica.
Am multe de invatat, la fel ca voi.
Doru