Nu mai am curajul să te iubesc, totuși. Mă ascund sub un fir de septembrie, mă ascund într-o oglindă neagră, acolo unde am învățat să tac și să ard. Acolo să mă cauți. Dar n-ai să mă mai găsești.
Sweetheart.
Mi-am găsit curajul în glasul tău, m-am înecat în paharul tău cu apă. Mi-am rănit umbra de geamul tău, mi-am tăiat iubirea în ochii tăi. Mi-am descusut aripile în părul tău, mi-am spart vara în speranța ta.
Și toate degeaba.
Sweetheart.
Desigur, te-am urît mai mult decât te-am iubit. M-ai urît mai mult decât m-ai iubit.
Contează?
Singurul lucru care mai contează acum este că, cel puțin odată, te-am iubit, cel puțin odată, m-ai iubit, cel puțin odată, ne-am iubit. Noi...
Sweetheart.
Ai văzut astăzi turcoazul din ochii mei înstelați?
Ai văzut astăzi lumina cu care te-am iubit?
Lorelei.
Și ea.
Lori, un text bun. Felicitări!
RăspundețiȘtergerePartea a doua chiar mai bună decât prima.
Vezi că în ambele foloseşti „aripile”, renunţă la unul din ele, eventual înlocuieşti în partea a doua.
Puţin obositor acel „eu” repetat de 3 ori în prima parte. As renunta la pronume, se întelege care sunt personajele, tu şi el. Textul ar câstiga în fluentă.
Dar, încă o dată felicitări.
Doru
Lori,
RăspundețiȘtergeretrăiri intense frumos puse pe hartie.Un picut lucrat cum spune Doru si este un text foarte bun!
ioana