Cum să mai ai speranţă, dacă nu mai există nici măcar un lucru în care să speri?
PS: M-am hotărât. Îmi adun amintirile şi gândurile, le pun la spate, cu lacrimi şi fericiri cu tot. Speranţa nu moare ultima. Dar nu renunţ la vise şi la poeme. Asta e ceea ce îmi aparţine... şi oricum, ar fi nedrept să mi le iei.
Lorelei........
Ceruri şi vise concrete, stele înaripate, îngeri cu mare cu tot... şi câţiva fluturi peste care cad frunzele. Acum e toamnă peste tot.
Asa e...speranta chiar nu moare ultima
RăspundețiȘtergerePS destul de curajos. frumoase sunt gîndurile de toamnă şi poemele.
RăspundețiȘtergeremf
concret...toamna e toamna Lory!
RăspundețiȘtergere