marți, 7 septembrie 2010
Obsesie ( plastilina )
Ciudat vis. Dau plapuma de pe mine, dar mă învelesc la loc atunci când senzorii epidermei detectează temperatura scăzută. A început toamna în calendar şi nu numai. Rememorez un fragment din vis... totul în jur era din plastilină. Mă scufundam în duşumea până la genunchi, până la brâu, până la gât... of, ce bine că s-a terminat coşmarul înainte ca imaginaţia mea scăpată de sub control să-mi ilustreze ceva ce ar fi putut să-mi zdruncine sufletul temător, de iepure. Mă îmbrac la repezeală şi mă îndrept spre baie să mă spăl pe dinţi. Cilindrul aproape perfect de pastă ce iese din tub îmi aminteşte de plastilina nouă de la grădiniţă. Clătesc şi scuip cu speranţa de a deversa odată cu pasta şi gândurile. Înainte de a-mi continua evadarea din monotonia locuinţei, trebuie să-mi dau pantofii cu cremă... exact ca de Sf. Nicolae când aşteptam să primesc în ghete... plastilină. Pantofii proaspăt lustruiţi se afundă într-un altfel de plastilină, apărută din combinarea drumului prăfuit de ţară cu ploaia torenţială de azi-noapte. Mă scufund în noroi în acelaşi mod în care ne scufundăm cu toţii în monotonia şi mocirla vieţii cotidiene. Mă lansez într-o conversaţie în care mă joc neglijent cu cuvintele precum cu nişte reziduri colorate de plastilină din care însă nu obţin un curcubeu, ci haos! Am lovit în sufletul tău sensibil, ce a suferit o deformare plastică urâtă, că doar, şi el este din aceeaşi plastilină.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De data asta...felicitări! Un text PERFECT!
RăspundețiȘtergereMai profund decât cele anterioare, cu implicaţii în existenţial, reliefând o lume mai sobră a copilăriei care vede şi gândeşte totul prin prisma unui suflet visător.
Cu prietenie, Emil
Text cursiv, susţinut, coerent, bun. În spatele textului o peniţă exersată.
RăspundețiȘtergereO mică sugestie,la final, în loc de:"Mă lansez într-o conversaţie în care mă joc neglijent cu cuvintele precum cu nişte reziduri colorate de plastilină din care însă nu obţin un curcubeu, ci haos!", ce zici de:
"Cuvintele, resturi de plastilină colorată, nu mă ajută să te clădesc la un curcubeu de mine."
Bine lucrat, deci.
Nota 9,50.
O singură obiecţie am. Încearcă să înlocuieşti întâlnirea aceea nefericită:"cu cuvintele". Un text care mi-a plăcut mult.
RăspundețiȘtergerecu prietenie, maria
Nota 9,50
Relativ bună tehnică literară, text adaptat cerințelor, un condei care știe ce vrea. Lucid dar uneori prea ”abrupt” în expresie (”senzorii epidermei”, ”cilindrul aproape perfect de pastă”), alunecă spre un final împins spre lirism, ceea ce poate fi o obiecție pentru unii, mie personal îmi place o astfel de abordare.
RăspundețiȘtergere8,20
Călin Sămărghițan