o criză de melancolie
pe lîngă mirosul intens de muşcată
luna timidă şi rece
ca un felinar iarna
îmi urmăreşte molatică gîndurile
eu-epuizată
indecisă incertă incompletă
rămăşiţe din amintiri
păstrate în sertarele trupului
îmi revăşesc sentimente
iubirile s-au exilat
sărmane,dar tandre
aerul tulbur al nopţii
mă cuprinde intens şi mă muşcă
am nevoie de un nou ego
o altă fiinţă să sălăşluiască în mine
bun Maria,bun!
RăspundețiȘtergereo criza de melancolie picurata in poezia ta, Maria, ca toamna aceasta ce aduce numai tristeti. N-o lasa sa te muste, nu te vindeci niciodata.
RăspundețiȘtergereDoru
P.S. tulbure, in loc de tulbur.