marți, 7 septembrie 2010

Plastilina

Lumea e o corvoadă nesfârșită. Am renunțat la ideea că într-o zi se va termina, explodând.Totul e în mișcare, totul se schimbă, totul se contractă. Și chiar ruptă, lumea dăinuie, se întinde, se lipește la capete. Poate că lucrurile nu mai sunt la fel, dar e încă o lume. Aceeași lume la infinit, dar cu actori diferiți. Da, lumea e o plastilină. O plastilină modelată de hazard. Azi e o zi cu soare și poate va arde puțin din plastilina ce ne învelește. Dar, dacă mâine va ploua prin găuri, prin crăpături? Nu are sfârșit. Neantul o întinde în colțuri, peste mări, peste oameni, peste vise, peste cer. Nimic nu scapă. Totul e închis într-o plastilină și chiar atunci când cineva reușește să facă o crăpătură suficient de mare încât să părăsească învelișul sufocant, o bucățică de plastilină neagră îi acoperă gaura. Suntem limitați doar de plastilină. Nimic mai mult. Și nu putem fi fericiți datorită acestui lucru. Căci plastilina nu poate fi distrusă. Doar dacă o infinitate de mâini ar încerca să o rupă, dar și atunci cineva va fi dezamagit. Scapi, murind. Cei ce mor și-au săpat destul de adâncă gaură în plastilină încât să scape. Doar că vor fi acoperiți și nu îi mai vedem nicicând, decât în amintire, dar oare nu se întinde plastilina și peste amintiri?...

6 comentarii:

  1. Felicitari ....imi pare rau ca nu am apucat sa fac si eu ceva :| poate alta data

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Introspectiv şi pe alocuri pesimist acest text... Şi pe bună dreptate! Lumea ce ne înconjoară pare că-şi făureşte destinul din plastilina iluzorie a viselor sfărâmate, a speranţelor deşarte. Nimic nu este trainic, nimic nu dăinuie. Ca altădată. În goana lor după iluzoria clipă oamenii uită să mai viseze frumos, angoasele devenind umbre ale existenţei noastre. Să mai iubească sincer. Să clădească edificii perene. Numai arta şi filozofia rămân perene prin capacitatea lor mediumnică, cea care conferă spiritului aripile prin care Pegasul imaginaţiei ne rupe vremelnic din realitatea calpă şi zboară cu noi spre crugul albastru al stelelor. Un text FOARTE BUN.
    Cu prietenie, Emil Iliescu

    RăspundețiȘtergere
  4. Un alt text cu substanţă, bine lucrat. Transmite, are fluiditate, are mesaj, are nerv. O altă peniţă exersată deci.
    Nota 9,50.

    RăspundețiȘtergere
  5. O construcție coerentă, dar textul rămâne fără orizont (se mizează doar pe acele ”crăpături”). Salvat, totuși, prin finalul care eliberează alte semnificații din carapacea construită în jur.

    7,50

    Călin Sămărghițan

    RăspundețiȘtergere