vineri, 3 septembrie 2010

O altfel de iubire

E clar.
Ceva se întâmplă.
Am câteodată o poftă nebună.
Îmi vine să spintec. pur şi simplu
Acum, de pildă, îmi vine să spintec
tot ce are ochi şi inimă,
de exemplu, un bărbat.
Să fie înalt, să vorbească frumos,
să îi placă poezia.
Poate... chiar să îl iubesc.
Dar îl spintec.
Iar cu ale sale coaste, o să mă zgârm între dinţi
ca o sălbatică.
O să îi iau ochii în mâini şi o să îi admir:
- Doamne, ce ochi frumoşi!
Ar merita să plângă...măcar odată.
Iar apoi buzele...
cândva fierbinţi şi roşii
acum învineţite şi reci.
O să le îngrop sub un maldăr de flori uscate,
care să le ţină şi mai reci.
Şi tot aşa până ce scumpul de el se va transforma în cioburi
şi va fi oblăduit de pământ.
O să spintec tot!
O să spintec ficatul, o să ciurui pielea,
fiecare bucaţică, fiecare unghie, fiecare fir de păr
până ce voi ajunge la suflet.
iar acolo o sa deschid uşa,
şi am să mă strecor încet.
- Nu vreau să fac deranj!
Sunt obosită...
merg să dorm.
Mă învelesc cu sufletul lui.

3 comentarii:

  1. wow...te joci cu cuvintele atat de agresiv...

    RăspundețiȘtergere
  2. final bun!
    până ce voi ajunge la suflet.
    iar acolo o sa deschid uşa,
    şi am să mă strecor încet.
    - Nu vreau să fac deranj!
    Sunt obosită...
    merg să dorm.
    Mă învelesc cu sufletul lui


    ioana

    RăspundețiȘtergere
  3. Fetele au dreptate, un text bun. Felul cum ai taiat propozitiile il apropie foarte mult de proza, una poetica in mod clar.
    Unul din textele tale cele mai bune.

    Doru

    RăspundețiȘtergere