joi, 2 septembrie 2010

Catastrofă

Când s-a unit cerul cu pământul,
Soarele cu luna,
Omul cu mormântul,
S-a născut sufletul,
A luat fiinţă gândul.
Au plâns florile,
Şi-au udat pământul
A crescut iubirea,
S-a născut şi vântul.
A zâmbit oceanul,
Şi s-au născut perle.
S-a-ntristat pădurea,
Acum e plin de rele.
A lăcrimat lumina,
Şi s-a sfărmat speranţa
De la vise la-mpliniri
Ce mare e distanţa
Ce lungă este ora
Dintre răsărit şi-apus
Ce grei sunt anii vieţii
Ce greu e tot de dus...

2 comentarii: