marți, 7 septembrie 2010

Autumn hurts

Nu mă întreba ce mă doare, toamnă.
Mă doare.
Nu-mi spune : taci, mâine va trece.
Nu va trece.
Fiecare fior rece ce mă străpunge, tu îl numeşti vânt.
Află că nu e vânt.
Toamnă, plâng azi.
Da, voi plânge şi mâine.
Sentimentele cad odată cu frunzele.
Cad, dar nu putrezesc.
De ce mă doare căderea lor, toamnă?
Oare nu sunt şi eu un sentiment ce cade?
Iartă vara, primavara, iarna.
Iartă anotimpurile ce ne-au ţinut despărţite.
Iartă cuvintele şi visele, iartă iubirea.
Toamnă, tu eşti goală.
Un abis de oameni morţi.
Nu pomeni nimic de iarnă, nu o cunoşti.
Mă arunci în gol şi mă îngheţi.
Nu te vreau nicicând, mereu vorbesc despre tine.
Te iubesc, toamnă, Te iubesc atât de mult încât privirea ta îmi repugnă.

4 comentarii:

  1. bine ai venit,
    pe farfuria aceasta este atat de
    ciudata reteta prepararii sarmalelor incat ma intreb uneori daca sunt sarmale, caltabosi sau carnati...

    ioana

    RăspundețiȘtergere
  2. buna Ioana!:)
    Multumesc!
    Sarmale,caltabosi,carnati,etc...sa tot fie!

    Ema

    RăspundețiȘtergere
  3. Versuri pline de o tristeţe bacoviană. Uneori, sentimentele noastre se acoperă de patina crudă a timpului şi atunci ne amintim de prieteni dragi, de fiinţe ce ne-au luminat viaţa. Uneori lacrimile noastre devin locuinţe lacustre în care ne plângem singurătatea. Şi ne întrebăm: oare ce iubim mai mult? Puritatea primăverii, incandescenţa verii, melancolia, uneori morbidă, a toamnei, sau casta iarnă? Fiecare dăm răspunsul dictat de prea plinul sufletului nostru. Finalul mi se pare excelent. Amestecul de iubire şi ură, de mângâiere şi de dorinţa de a spulbera cu mâinile vălul ruginiu şi atât de înşelător al toamnei din sufletele noastre.
    Un text FOARTE BUN.
    Cu prietenie, Emil

    RăspundețiȘtergere