uit că sunt muritoare
cu zâmbetul în ochi cortină
din plastilina veșmânt
cuvintelor modelate stângaci
ca broboanele necoapte
așezate la sfârșitul alfabetului
douăzecișiopt împărțit la doi
uit că sunt muritoare
și caut umbre în secunda
amăgită de strigătul cocorului
pierdută în pașii cufundați
peste mulajele speranţei încolțite
din cotloanele hibernării
unde greierul timid cântă
direct despre primăvara
coborâtă ca fuioarele aripilor
plastilinei albastre
Multă sensibilitate în aceste versuri, augmentate de metafore plasticizante : "cu zâmbetul în ochi cortină", "mulajele speranţei încolțite" sau "fuioarele aripilor plastelinei albastre".
RăspundețiȘtergereText BUN
Cu prietenie, Emil
Uff, poezii! Aici, nefiind punctul meu forte, n-am argumente, mă voi limita să notez, în funcţie de modul în care poezia mi-a transmis sau nu un oarece mesaj.
RăspundețiȘtergereSă zicem, deci 7,50.
Am remarcat câteva metafore. Şi uitarea aceea...
RăspundețiȘtergereDeşi nu sunt sigură că am desprins corect mesajul voi nota cele câteva imagini care mi-au plăcut.
cu prietenie, maria
Nota 8
E greu să pui în aceeași balanță proza și poezia, premisele sunt complet diferite. Trebuie să o facem totuși, ceea ce e un compromis.
RăspundețiȘtergereAbordarea mi se pare bună, ideea de plastilină e doar frizată, se merge ”tangent” cu ea, ceea ce e bine (nu se cade în capcana fixării temei propuse, în centrul atenției, motiv pentru care ar putea fi elimiat, sau înlocuit, cuvântul ”plastilină” din prima strofă). Câteva expresii de remarcat: ”zâmbetul în ochi cortină”, ”secunda/ amăgită”, ”cotloanele hibernării” (de excepție!), la fel cum altele ar putea fi ocolite (”speranțe încolțite”).
Aș zice 8,00, dar încă o dată: e nedrept să punem în aceeași balanță cele două genuri. Pentru aceasta spun tot 8,20, nota finală, căci poezia e mai pretențioasă.