Ca de obicei, mă trezeşte mom la nouă şi are grijă să nu adorm la loc. Că sunt în stare. Sâmbătă şi duminică au fost excepţii de început de vacanţă ori azi suntem deja la sfârşitul ei.
Ferice de cei care au bunici, mătuşi sau alte rude pentru că au că unde merge în vacanţe. M-aş fi dus şi eu, mi-e dor de Valea Oltului, de mănăstirea mea, dar unde să te duci pe frigul ăsta?
Gerul străluceşte de-atâta soare, trotuarele lucesc, ferestrele s-au umplut de lumină.
Învăţ pe rupte la geografie, apropo de în vacanţă că nu trebuie să munceşti. Zicea cineva într-un mail. Nu doar pentru olimpiadă ci şi pentru bac. De unde bani de profesor meditator?! Am impresia că azi fără meditator nu mai ajungi nicăieri. Mi-am deschis un caiet în care îmi notez răspunsuri la tot felul de întrebări găsite în manual sau printre subiectele de bac şi olimpiadă. Unele nici nu ştiu de unde să le apuc. Le ridic în aer ca pe-un pui de mâţă şi întreb înciudat: da’ tu de unde naiba ai apărut? Bineînţeles că m-aş juca, toată ziua de-aş putea şi probabil asta aş şi face dacă aş fi de capul meu, dar cu jandarmul lângă mine pot?!
Ziceai un prieten că n-a avut aşa note ca mine, dar cred că şi vremurile erau altele, adică asta sigur, şi cerinţele erau altele şi te descurcai mai uşor în viaţă. În general, vorbind.
Am citit ieri un articol despre învăţământul în Finlanda. Ar trebui consultat. Eu, cel puţin, am rămas mască. Pun aici câteva pasaje ca să apreciaţi singuri.
„Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de şcoală.
În exterior, instalaţiile şcolii dau o impresie spartană. Niciun muc de ţigară, nicio hârtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
Orele de 45 de minute încep la 09:15.
Finlandezii mizează pe studiile de limbă maternă, matematică şi engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată ţara. Restul îl alege şcoala, de acord cu profesorii, părinţii şi elevii. Orele sunt scurte, intense şi, mai ales, foarte participative. În interiorul şcolii, curăţenia este şi mai evidentă. Totul pare recent dat în folosinţă. Pe bănci şi pupitre nu sunt semne, şi nu se scrijeleşte nimic. Şcoala este publică şi, bineînţeles, gratuită, dar cu instalaţii demne de un colegiu "scump" din Spania. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu peşti tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiţionat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator. O duzină de maşini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri... O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru şi o sală de mese cu autoservire. Cărţile sunt gratuite, materialul şcolar e gratuit, mâncarea e gratuită.
La ora 12:00 mâncare caldă, nutritivă şi gratuită. Liber o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul şcolii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, şi cu multe feluri de salate şi fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le plăteşte municipalitatea fiecărui oraş. Dacă orele se prelungesc până după amiază, şcoala are obligaţia de a oferi o gustare elevilor.
Daca un copil doreşte să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una saracă.
Educaţia fiecarui copil costă statul finlandez 200000 de euro, de la grădiniţă până la absolvirea unei universităţi. "Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre" susţin finlandezi.
Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.
Elevii au un respect total faţă de profesori şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.
Într-o şcoală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.
Temele sunt sfinte. Şi este foarte rău văzut ca un elev să copieze, chiar şi de către ceilalţi elevi. Este de neconceput ca un elev să scoată o fiţuică la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de către restul de elevi. "De ce să rişti, când poţi să studiezi?" Pe aceeaşi linie, ca adulţi, nu-şi vor imagina ce este evaziunea fiscală. Nu e de mirare că Finlanda se află în fruntea ţărilor cu cele mai ridicate statistici de transparenţă şi cea mai scăzută corupţie publică.
Preşedinta Finlandei, Tarja Halonen, licenţiată în Drept şi profesoară: "Când îi cert pe studenţii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".
Nu exista repetenţi, deşi nu există decât o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv că viaţa însăşi nu se trăieşte decât o singura dată". Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.
"Ziua de lucru" a unui elev este intensă, de la 8 până la 3. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreaţii se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raţionamentul critic înaintea memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, hockey, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce preferă. Şi, încă odată, se încurajează gândirea critică şi se discută.”
Acolo e de noi şi de mine, normal. În plus e iarnă mai tot timpul, ceea ce-mi place teribil şi sper că acolo e şi casa lui Moş Crăciun. Mi-ar place să fiu Moş Crăciun.
Pe mâine. Sau când o fi.
Noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu