O călătorie cu peripeţii

Experienţa pe care vreau să o împărtăşesc şi domniilor voastre, a avut loc acum câţiva ani, în luna lui cuptor.

Împreună cu fratele meu şi prietenii acestuia, am hotărât să mergem la Oradea. Mai exact, la Băile Felix. Vă întrebaţi oare de ce tocmai la o staţiune termală, înconjuraţi de oameni cu vârste de peste 30 de ani? Ei, bine, cred că doream să aflăm şi modul de viaţă al celor trecuţi de prima tinereţe. Sau pur şi simplu să aducem un strop de culoare în viaţa monotonă a acestora.

Aşa că, am pornit la drum. La gară totul a decurs conform aşteptărilor noastre. Am ajuns la Oradea, oră târzie, nu prea am dat mare atenţie bagajelor. Gazda cumsecade şi plină de bucurie, ne-a făcut repede să uităm drumul anevoios. Curând liniştea sufletelor noastre face loc replicilor furioase ale unor doi prieteni. Primului îi lipsea bagajul, aşa că îl acuza pe al doilea de furt. Desigur, nu furt calificat, un furt aşa ca între prieteni. Dar, vedeţi, mânios tot era. Al doilea, normal că a negat.

Problema era cam dificilă. Pe cine să crezi? Celui din urmă i se dusese buhu că e cam glumet, aşa că situaţia era tare încâlcită. Ce să te mai odihneşti, după o noapte de nesomn! Ţara ardea, doar nu ne-om fi pieptănat, nu? Fuga la gară şi caută bagajele. Noroc că trenul nu plecase. Si caută şi caută şi caută. Vagonul 1, vagonul 5, vagonul 7, vagonul... Opa! şi bagajele! Vagonul 10. Ce fericire pe noi, să fi văzut atunci! Dar să ştiţi că nu datorită bagajelor nu mai puteam noi de bucurie, ci eram tare încântaţi că prietenul nostru şugubăţ dădea semne de normalitate. Cu inima la loc şi cu bagajele în mână, pornim la drum, de data asta spre casa gazdei. Cu maşina, desigur.

Ce credeaţi că asta a fost tot? Da de unde! Taman în faţa noastră un accident. Drumul oprit timp de 4 ore. Stai şi aşteaptă. Telefon de la gazdă nu, alt traseu nu. Cu ochii chiauni, spre dimineaţă pornim spre paturile mult aşteptate. Numai că nu era chiar dimineaţă. Era, dar nu o oră de trezit oamenii: 4 am. Chei nimic. Apucă-te şi pune bagajele pe iarba verde din curtea casei şi trage pe dreapta. Cel mai dulce somn...