luni, 27 decembrie 2010

Trăsura din aripi de lăcustă

ești atât de frumoasă
cum alergi despletită
printre degete
ca un plâns de copil
secunda furişează
în mine neliniști

în podul palmei
zace
trăsura din aripi de lăcustă

Un comentariu:

  1. Poem inocent.
    Nu ştiu, eu una obiecţii nu am. E un poem înaripat care sunt sigură, nu îi e frică să zboare.

    Maricica

    RăspundețiȘtergere