luni, 27 decembrie 2010

Poveşti pentru alte timpuri - Balena cu ochii albaştri

Astăzi am să-ți spun o poveste frumoasă care vine din vremea când oamenii nu dăduseră nume la ape. Se chemau toate Apa cea Mare. Atunci trăia o balenă albastră. Se plimba de-a lungul și de-a latul Apei Mari singură. Era imensă și inspira teamă, dar cânta atât de frumos! Nimeni nu-și dădea seama de asta. Toți se grăbeau să fugă din calea ei îngroziți de furtuna care-i anunța sosirea. Când ieșea la suprafață, valurile distrugeau corăbiile aflate pe o rază de câtiva km. Așa s-a întâmplat într-o zi când a căscat.
- Balenele cască?!
- Să zicem că balena noastră căsca plictisită de singurătate în ziua aceea. O corabie a fost făcută bucățele de furia furtunii la câteva secunde după ce balena a închis gura. Privea cu ochii mari, albaștri ca și ea, cum Apa cea Mare înghite catargul. Ea nu voia să facă asta! Doar căsca plictisită! Știa că mogâldețile care dădeau disperate din mâini și din picioare o urăsc. Ăsta era motivul pentru care nu le salva niciodată. La un moment dat fu trezită din amorțeală de o voce subțirică. Era atât de fragilă încât a făcut-o să privească cu atenție bucata de scândură care-i trecea pe lângă ochiul mare. O copiliță frumoasă ca un înger plângea! Fără să vrea, o lacrimă s-a prelins din ochiul mirat.
- Balenele plâng?
- Dacă așa spune povestea, înseamnă că plâng puiule drag sau balena noastră era una aparte. Plângea! În acel moment s-a lăsat ușor sub apă. Fetița a simțit sub picioare ceva. Pământ, gândi. Și își șterse ochii cu mâneca din care săreau pești. A început să alerge să caute oameni. După un timp a renunțat. Și-a dat seama că era înconjurată de apă. Și totuși nu era tristă aici.
Balena o îmblânzise cu cântecul ei. Se înțelegeau de minune. După un timp, să zicem ani, fetița s-a transformat într-o frumoasă domnișoară. Se scălda alături de sirene și era mai luminoasă decât ele. Sirenele i-au răscolit amintirile povestindu-i despre oameni. Într-o zi balena și-a simțit cântecul neascultat. Frumoasa Frumoaselor suspina. Din ochiul albastru a curs a doua lacrimă. Știa ce se ascunde în sufletul fetei.
A mers la țărm și în schimbul comorilor din adâncuri, oamenii i-au construit cel mai frumos castel pe spatele care semana cu o bucată de pământ. Cu fiecare cărămidă zidită îi creștea suferința. Fata era fericită și râdea. Colindă castelul în lung și-n lat până-l știu cu ochii închiși. Și brusc coborî tristețea peste ea. Frumoasa i-a cerut balenei oameni! Și din aceea zi salvă toți oamenii care o urau. Un grădinar, un croitor, o bucătăreasă.... Pe spatele balenei era o împărăție. Suferea și nu mai cânta.
- Și Frumoasa nu simțea? Ai spus că se înțelegeau fără cuvinte.
- Era orbită de lumea ei nouă. Nu mai vedea și nu mai auzea. După mult timp a întrebat-o ce are. Sunt obosită a spus balena. Car prea multe în spate. Atunci Frumoasa a poruncit să se scoată toți copacii fără să-și dea seama că rădăcinile lor erau înfipte în venele balenei. Apa s-a colorat în roșu. Balena cu ultimele puteri a început să cânte. Se ridica către cer cântecul ei. Până și apusul a furat din culoarea sângelui. Algele verzi au devenit roșii.
Și de atunci curg legendele... unele spun că după furtună un cântec se ridică la cer, altele că un palat plutește pe mare. Oamenii jură că au vazut-o pe Frumoasa alături de sirene. Dar nimeni, nimeni nu cunoaște adevărul. Toți știu însă că din ziua aceea apa s-a numit Marea Roșie.

11 comentarii:

  1. Ioana, stiu ca esti talentata la poezii, dar pe mine m-ai dat gata cu povestioara asta. Cred ca am citit-o pe nerasuflate.
    Felicitari. As mai fi citit...

    RăspundețiȘtergere
  2. mersi mult Estera! Este prima mea poveste...

    RăspundețiȘtergere
  3. nu mai promit nimic... in ultimul timp nu m-am tinut de promisiuni!
    Pot spune doar am sa incerc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu te grabim.. :) doar sa stii ca .. asteptam.. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. nationalistii de noi! si marea neagra unde e dle?
    Ioana, o poveste ca la carte
    Ella

    RăspundețiȘtergere
  6. uf...nu ma grabesti tu Estera, dar uite ce zice Ella! Si nu numai ea!

    Hai sa incepem o poveste aici pe blogul nostru la care sa contribuim toti.Un text online:)
    vedem ce iese!??

    RăspundețiȘtergere
  7. fiecare cat simte! eu asa zic ca-i mai bine.UITE INCEPUTUL
    A fost odată, demult, o lume împărțită în două, asa ca un mar rupt.

    RăspundețiȘtergere
  8. mda... Unde-i Doru sa declare ideea Ioanei ca obiect de interes national? Daca e sa facem, s-o facem cu totii.

    RăspundețiȘtergere