joi, 30 decembrie 2010

Proiecte

A venit Doru. Plecase la bunica, Estera.
Ideea Ioanei nu e rea, mă tem doar că va muri nenăscută, la fel ca ultima temă.
Aţi văzut cu toţi, am postat doar trei poveşti, deşi timpul a fost mult prelungit, din care una, deşi foarte frumoasă, nu se adresa copiilor, mă refer strict la pici.
Încă suntem puţini, Irina ne-a părăsit, mulţi nu au încredere în acest proiect, aşteaptă să vadă cum vom evolua. Doi dintre noi, Estera şi George, sunt ocupaţi cu Bac-ul, îi înţeleg, alţii nu se cred capabili de a concepe un basm, au renunţat înainte de a se gândi să încerce, alţii nu au avut timp. Deşi timp... aproape şase săptămâni.
Şi uite aşa ne-am făcut cu doar trei poveşti. Ce şanse sunt ca, pornind de la ideea Ioanei, să scriem împreună o poveste?
Mă plec însă vouă şi spun: hai să încercăm. Eu mă prind şi pun aici prima propoziţie, scrisă de Ioana. Şi ca dovadă că sunt de acord, intru în joc şi adaug:

„A fost odată, demult, o lume împărțită în două, aşa ca un măr rupt”
atunci când cade de pe creanga cea de sus în iarbă plină de rouă. Cum aş putea să vi le descriu? Una văratecă ca pelinul de mai, cealaltă încruntată ca lutul lui Brumar.

Scrie fiecare o propoziţie, două sau mai multe cât îl ţine inspiraţia, transpiraţia şi timpul, bată-l vina.
Şi nu uitaţi, între timp pregătiţi texte, un CV, numai realizări în domeniul literar, fotografie şi ce mai vreţi voi, să nu uităm povesta despre noi. Sunt aşteptate toate de editor, spre a fi aşezate în cuptor. Al cărţii bineînţeles. Vom face şi ilustraţii.
Iarăşi aştept idei pentru titlul, copertă, cum o vedeţi voi sau orice idee vi se năzăreşte pentru ca să iasă totul trăznet.
Mă gândesc chiar acum, în timp ce scriu, ne-am putea înregistra vocile în timp ce ne recităm versurile sau poveştile. Ce spuneţi?
Vestea foarte bună? Sunt două direcţii din care putem primi ajutor. Să vedem dar cum ieşim mai bine.

Doru

6 comentarii:

  1. Wow. Chiar imi place idee acu inregistratul vocii. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Doru, hai sa incercam este vacanta poate...

    „A fost odată, demult, o lume împărțită în două, aşa ca un măr rupt atunci când cade de pe creanga cea de sus în iarba plină de rouă. Cum aş putea să vi le descriu? Una văratecă ca pelinul de mai, cealaltă încruntată ca lutul lui Brumar. Ei bine, lumea văratecă era condusă de o împărăteasă frumoasă, atât de frumoasă că luna întorcea capul după ea când iesea să privească stelele!

    RăspundețiȘtergere
  3. Si ca intotdeauna, cealalta lume era condusa de un rege puternic, cunoscut pentru forta lui pana la marginile lumii. Chipes la chip, ascundea in trupul fermecator o inima inghetata de luni si veacuri.

    (daca nu va place, taiati:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Împărăteasa, în fiecare seară ieșea pe furiș din castel îmbrăcată-n bucătăreasă. Mergea să privească cerul și nu voia să-i fie tulburată liniștea.

    RăspundețiȘtergere
  5. ,, Dar oare ce ascundea cerul? Secretul îl deţinea doar împărăteasa şi servitoarea sa credincioasă. În fiecare seară, împărăteasa, lunîndu-şi mantia cenuşie, ridica dealul, ajungînd la o minunată peşteră îmbrăcată în diamant."

    aici continuarea...(ştiu eu? poate e bunicică).

    Neapărat voi trimite cîteva sugestii. Înregistratul vocii e o idee minunată!(demult vroiam să înregistrez), acum cred ca nu ratez ocazia. O să încerc.

    să ne auzim de bine...(zilele astea)

    RăspundețiȘtergere
  6. Si plangea biata imparateasa de i se cutremurau umerii si parca era vrabie flamanda in mijloc de ianuarie,si parca era boabe de roua in frageda dimineata. Dar niciun pamantean nu-i cunostea tristetea,ci numai diamantele o cunosteau si isi pierdeau si ele , odata cu ea, din stralucire.

    RăspundețiȘtergere