mă orbea. era albă
atât de albă încât
am ridicat mâinile
nedorind să mâhnesc dărnicia
pe patul din iarbă
își leapadă rochia udă de brumă
spre ziuă
caută cântecul cocorilor
în cuib
doar puii.
visează să zboare
îmi face semn cu degetul lung
m-am oprit.
mă dojenesc arborii
toamna ca o jucărie stricată?
Autobiografică. Puiul visează zborul. Sugestiva. O abordare care evita canonul toamnei. Intrebarile si raspunsurile se rotesc in jur, puiul e dornic sa invete. Un sentiment pozitiv, adolescentin, curat. Personajul percepe miracolele trecerii.
RăspundețiȘtergerePunctaj: 7/8
George L. Dumitru
Tema îndemna mai mult la ludic. Poemul este un pic prea serios şi cam moralizator. Prima strofă pare să vorbească de sosirea iernii/zăpezii (albe) sau poate doar de brumă. Sensul nu este prea închegat.
RăspundețiȘtergereNotă 7
Cornel Traian Atanasiu
cred că ar trebui să revezi prima strofă. şi mie mi se pare că nu se înţelege prea bine că ar fi vorba despre brumă.
RăspundețiȘtergerenota 7
Finalul forţează gratuit afirmarea temei. Eliminat şi înlocuit cu altceva la fel de bun, poate da o poezie foarte bună. Dar nu în contextul cerinţelor concursului. Cocorii cântă?
RăspundețiȘtergereNota 7,50
Călin Sămărghiţan