miercuri, 3 noiembrie 2010

Am întîlnit o fiară …

Am întîlnit o fiară grav rănită
Ce nu-mi dă pace, nu-mi dă pace
Şi viaţa-mi e celulă-mpodobită
Cu mine se hraneşte ea vorace

Ea este boala mea malignă
E ea, singurătatea aspră, rece
Ce numai putred imi impregnă
Eu cred ca vrea să mă inece

Mă tulbură mereu, mereu
Trecutul e prezent acum
Ea-mi face gîndul mult mai greu
Şi tot ce îmi rămîne este scrum …

Azi plînge sufletul în mine
Plînge sufletu-n surzime
Privind la departate ghilotine
Le văd venind chiar şi-n întunecime

Nu pot să zugrăvesc vreun vis
Să zugrăvesc umbră de zîmbet
Căci e în temniţ-al meu paradis
Iar eu luminii sunt analfabet

Sunt resemnat, căci ştiu acum
Nu mă va părăsi vreodat’
Mi-a grăit jurămînt în drum
De ea voi fi pe veci legat

Un jurămînt atît de pur
Că nu poate fi rupt nicicînd
Atat de alb, dar totusi dur
Sunt in abis eu, levitînd

Acum prietenii s-au dus
Acum suntem doar noi
Într-un final am fost răpus
Singuratate-n doi …

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu