joi, 11 noiembrie 2010

Întâmplare

M-am urcat pe stânci
atingându-mă de tăcerile de ceață
din templul sufletului meu,
ca să ajung mai aproape
să văd mai bine
cum dorm îngerii la ora 4 p.m.
Mirosea a aripă dospită de soare,
probabil vreun înger căzuse
de pe cerul lui,

și, Doamne, mă simțeam atât de aproape
de privirile angelice
încât mi-era teamă să nu mă vadă
careva
și mă ascundeam după retină
cu mâinile la ochi
să nu cumva, vreun înger,
stând cuminte și privind de la balcon
să mă vadă
strâpungând lumina
cu întunericul meu.

Lorelei.

Un comentariu:

  1. Lorelei, nu prea sunt eu critica caci poezia nu este punctul meu forte, dar tot ce stiu este ca de fiecare data ma inseninezi si ma faci sa repir vara si sa pipai melancolia. Cred cu tarie ca poezia ta merita sa fie auzita de mai multi.

    RăspundețiȘtergere