vineri, 12 noiembrie 2010

Empatii violete

Într-o scorbură de şoaptă
Trunchiul găunos al vieţii
Zace-n lacrimi de răşină
Apă vie, apă moartă


Frigu-mi crapă carnea veche
Jos doar maluri, piele ninsă
Scrum ţigării veşnic stinsă
Eu şi moartea, o pereche


Somn de boală mă cuprinde
Mă trezesc în miezul nopţii
Fiind acul din ruleta sorţii
Când timpul mă vinde


Cu vorbele-i de mărgărint
Chemându-mă unde-i răcoare
Când luna e pe cer mai mare
Şi eu nu pot că să mai mint …

5 comentarii:

  1. Pe placul meu. Muzica si mestesug. Mai schioapata cate o epxrimare, înlănţuirea se mai împiedica, dar curge. Gerunziile ma deranjeaza. Nu are legatura cu tema propusa. Mi-au placut primele doua strofe, finalul aduce oboseala inspiratiei.
    Punctaj: 8/8

    George L. Dumitru

    RăspundețiȘtergere
  2. După primele două strofe bine ritmate şi cu viaţă-n ele, celelalte pierd tempoul. Tema nu se vede nici pic. Titlul, care se vrea bacovian, nu e susţinut de text care mai mult sfidează decît să prindă vreo tristeţe autentică.
    Nota 5 (cu plus pentru vioiciunea primelor două strofe)

    Cornel Traian Atanasiu

    RăspundețiȘtergere
  3. nu mi se pare să aibă vreo legătură cu tema dată, dar o să notez şi eu primele două strofe, care au reuşit să mă capteze. în rest, mai trebuie lucrat...

    nota 6

    RăspundețiȘtergere
  4. Strofa a 3-a şi a 4-a nu mai păstrează prozodia. Primele două sunt excelente atât compoziţional, cât şi semantic. Tema nu e foarte bine atinsă, ar fi putut să apară uşor sugerată într-o a treia strofă, construită perfect ca primele două, şi ar fi fost suficient. Mare păcat că jumătate din poezie e... stricată.

    Nota 5,50

    RăspundețiȘtergere
  5. Wow...faina poezie! Tine-o tot asa, prietenul nostru poet si nu uita sa-ti aduci contributia pe blogul meu..asa cate putin :D

    RăspundețiȘtergere