Nu ieşeam în oraş de frică să nu văd mulţimea cu
mortul.
Pe aburii ferestrei cu toate tristeţile ei de pîn-acum
mi-am rezemat fruntea
şi-am coborît ochii în stradă.
Cancerul toamnei nu opreşte la semafor.
Asfaltului rece are pe coapse umbrele unui poem.
Cimitirul e locul unde s-a comasat dintotdeauna yin şi yang:
săruţi duios ţărîna ce-ţi apără mortul
şi o priveşti cu ura unui copil lăsat orfan.
Vezi, toamna vine ca o jucărie stricată.
Îi scot ochii, îi rup picioarele, îi înnod mîinile
şi mă joc ca într-un puzzle.
Cred că o să-mi iasă ceva.
Departe undeva se aud bocete şi
un clopot.
Eu aş alege să mor prima.
Cum, Doamne, să-i îngrop pe-ai mei ?
Un ton cu influente sinistre si sadice. E multa moarte, poate o experienta recenta care influentează discursul. Apare o exprimare dezechilibrata: frustrari, teama. Tabloul unei defulari. Aici toamna e o jucarie stricata ucigasa.
RăspundețiȘtergerePunctaj:1/8
George L. Dumitru
Uşor dezlînată. Lamentaţii declarative. Pe alocuri de-a dreptul preţioasă: s-a comasat dintotdeauna yin şi yang. Elegia derapează în afirmaţii nesusţinute de text.
RăspundețiȘtergereNota: 6
Cornel Traian Atanasiu
mi se pare prea dură partea aceea cu "Îi scot ochii, îi rup picioarele, îi înnod mîinile".
RăspundețiȘtergereîn schimb mi-a plăcut "ţărîna ce-ţi apără mortul". cred că şi tu ai "şi-uri" la care poţi renunţa. încearcă!
nota 6
Textul câştigător în opinia mea, datorită expresiei mult mai elevate decât a celorlalte texte. Deşi începe şocant, odată acceptată atmosfera, are coerenţă. Expresiile izbutite abundă: "Pe aburii ferestrei cu toate tristeţile ei de pîn-acum"; "Cancerul toamnei nu opreşte la semafor" este de EX-CEP-ŢIE!!!; "Asfaltul(ui) (sic!) rece are pe coapse umbrele unui poem"; "săruţi duios ţărîna ce-ţi apără mortul" e în perfectă rezonanţă cu restul poeziei, conturează foarte bine atmosfera.
RăspundețiȘtergereTema e excelent inserată în text, parcă vine să completeze armonic sfera semantică. Mai era un text cu scosul ochilor, dar acolo era macabru, aici e un detaliu picant al acelei jucării.
Prezenţa yin-yang e artificială.
Finalul e de înaltă clasă, un tragism de toamnă, o plonjare reflexivă în abisul conştiinţei.
Nota 9
Călin Sămărghiţan