vineri, 2 septembrie 2011

Prin lume, haimana

Buimăceala de pe întâmplările de atunci începe să se destrame. Am petrecut acele zile ca printr-un vis, unul pe jumătate uitat. Am umblat prin prea multe locuri, am auzit prea multe lucruri care până acum n-au făcut parte din viaţa mea de elev conştiincios. Vorba vine! Pe ultimele drumuri, ochii au descoperit altceva şi chiar dacă corpul nu s-a schimbat, instalaţia dinăuntru dă alte semnale. Nu am simţit frică, nelinişte, nimic din ce ar putea să alarmeze. Întâmplări, oameni şi locuri, toate au venit natural, trebuia doar să le privesc cu ochii larg deschişi.
Acu', dacă tot am spălat uitarea de pe timp, să descălecăm povestea.
Cum - necum, m-am trezit într-o dimineaţă, să tot fie ceasurile patru către cinci, cu binecunoscutul de-acum; " Scoală-te, e târziu", împins sub duş, nici măcar uscat ca lumea, cu un sandwich enorm sub nas, înghesuit între bagaje în maşină şi transferat la şase, bineînţeles că în zori, într-o măgăoaie de autocar pe care nici în ziua de azi nu ştiu ce draci scria drept reclamă gândesc a firmei ce-şi asuma ingrata povară de-a ne purta pe meleaguri străine. Da, aţi citit corect. Afară cu noi! E vremea să deschidem obloanele la huzurul altora, nu doar la ai noştri. De romciobanii prăsiţi aici ne e acru.
Deci, eu, care ocolesc călătoriile, care urăsc drumurile, ce să mai zic că peisajul mă adoarme, îmi trântisem cu ciudă şezutul în scaunul de la geam, normal, că tot nu mă interesa veşnica defilare a dealurilor, stânci prea multe şi câte o păşune, toate înverzite, că doar era în prag de vacanţă. Dulcea realitate ştersese însă toate reţinerile: participarea, alături de alţi confraţi de suferinţă, la istovitoarea aventură mă scutea de o săptămână de şcoală. Spuneţi voi, dar cinstit, aţi fi refuzat aşa pleaşcă? S-o creadă cucu'!

Un comentariu:

  1. S-o creada cucu', zici? :))

    Frumos, serios ca n-am mai citit cu asa drag de ceva vreme.

    RăspundețiȘtergere