joi, 25 august 2011

Pe linia de plutire

Despre anotimpuri nu pot spune decât că sunt o uşoară astenie. Se întâmplă să vină ziua în care să vrei să-ţi iei cele mai puţine haine şi cei mai puţini bani şi să pleci. Oriunde.

Se întâmplă poate să fie frig sau să fie vară; să fie noapte sau să crape cerul de zi. Se întâmplă uneori să vrei să fugi departe de lumea ta, să te integrezi în altă lume. Se întâmplă să poposeşti la margine de autostradă cu ochii inundaţi de soare. Să adormi ghemuit pe scaunul din faţă si să te trezeşti singur din vis, cu o autostradă în faţă. Să goneşti noaptea când tot frigul se lasă în jurul tău sau să te pierzi printr-o ploaie de stele. Se întâmplă uneori… Să mergi pe stradă şi drumul să-ţi fie atât de cunoscut în paşi ... atât de străin în sentimente – să fi trecut în urma sau înaintea ta atâţia oameni şi să fi imprimat gânduri, tristeţi, amintiri. Se întâmplă să te trezeşti dimineaţa cu o frică retorică în interior şi să nu înţelegi de ce; să fi nostalgic şi să mergi pe linia de plutire.

Se întâmplă uneori să vrei să te întorci acasă, dar să îţi aminteşti: casa pare că s-a săturat de tine…

2 comentarii: